Cum spuneam și în postarea  anterioară , habar nu am cum am ajuns să citesc Marele Gatsby  , a fost  mai mult un impuls.
Nu știam la ce să mă aștept , dar oricum nu mă așteptam deloc , la ce am citit .

Cred că este prima carte clasică pe care o citesc și mi-a plăcut chiar foarte mult. Fitzgerald,  pur și simplu , a creat o mașină a timpului  care m-a transportat direct în anii '20  , și sinceră să fiu , mi-a plăcut acolo.  Mi-a plăcut mult stilul autorului, pentru că este foarte simplu , fapt care îl face complex și diferit . Chiar mi-aș dorii să citesc cărții scrise de el , sau chiar să recitesc Gatsby.

Marele Gatsby , e o persoană cu mult potențial , pentru care am un respect enorm , a  pornit de jos și a ajuns undeva foarte sus , și  independent , dar, *mereu exista un dar* ,
 dar scopul pentru care a muncit și naivitatea lui imensă , nu au fost lucrurile mele preferate.
Apreciez  dragostea lui adevărată pentru Daisy  , și , să fi visător e un lucru bun , dar naivitatea lui și modul în care visa erau  putin exagerate.
Dar greșeala lui cea mai mare , a fost că a ales persoana nepotrivită.

“And in the end, we were all just humans.. drunk on the idea that love, only love, could heal our brokenness.”


 Soții Buchman (Daisy şi Tom) i-am urăt de la începutul până la sfârșitul cărții . După  mine genul ăsta de oamenii nici nu se pot numi așa , mai bine spus paraziți.
Niciodată nu am agreat oamenii profitori și manipulativi și cu o lipsă gigantică  de bun simț.

“So we drove on toward death through the cooling twilight.”


În schimb ,mi-a plăcut mult de Nick , naratorul . Mi s-a părut cel mai deștept și  cu capul pe umeri.
Pot să spun că a fost personajul meu preferat din carte .
“Whenever you feel like criticizing any one" he told me, "just remember that all the people in the wold haven’t had the advantages you’ve had.”